luni, 20 august 2012

Nepovestitele trairi ale templierilor romani - Adrian VOICU



Dacă vă întrebaţi ce templieri au avut carte de muncă în România ṣi dacă au ars ṣi ei fântânile după cum au văzut in cartea de istorie cu Andreea Esca, nu în cartea aceasta găsiţi răspunsul ... Dar găsiţi, la troc onest, 300 de pagini ce se citesc mai repede decât se citeṣte tabela cu trenurile afiṣate în gară ...

Berilă Vlahul îi ia, părinteṣte, pe după umăr, pe ungurul Piṣta Massy ṣi pe sasul Kremvurṣt von Schlitz pentru a-i vârî undeva ... toţi presupun că într-o lume iniţiatică ...

Fac cu rândul pe Harap-Alb pentru că întâlnesc tot felul de Spâni – Cardinalul de Bará, cu al său fidel Gell de Douche, Mătuṣa Sclerose, Coana Vergeture, Madame Sardine de Belea, Moutarde (de unde altundeva de loc decât din Dijon), dar nu scapă nici de unii mai bărboṣi, ca: Tarencrique, Fichique, D’Óbitoque, D’Ambla, Pitique ṣi Vărul de Bill.

Ca să nu cumva cititorul să simtă că poate râde cu poftă numai la franţuzisme, se completează rapid albumul clasei cu niṣte nume mai szâsz-ite ... Langoche ṣi Fripture le lasă, aṣadar, locul lui Kukurusz, Gyulerasz, Kűrtos, cel dornic să “guste” puţin din Kalács ṣi Contesa cea cu Bucsirecy ... Restul e ... D’Ublure ṣi D’Umpluture ...

Ṣi să nu credeţi că e totul un drum din casă-n casă ṣi pe sub fiecare masă ... Nu, nu! După ce se salvează din încurcături, descâlcesc nodurile gordiene ale altora ... ca Durante Alighieri (căruia numai gânditorul Berilă îi apreciază truda: “Ce structură a versului, ce reprezentare simbolică a cosmosului ptolemeic!”), Romeo ṣi Julieta (pe care îi împacă în timp util), precum ṣi Meṣterul Manole ṣi ale sale calfe (pe care însoţitorul cavalerilor, popa Potenţiu, îi îndrumă “creṣtineṣte”: “Ana-i făcută pentru iubit, nu pentru mortar! Ia d-aci niṣte vin sfinţit, pune-l la temelie, dă ṣi la calfe ṣi, dacă nu ţi-o sta zidu’ drept, să nu-mi spui mie slujitoru’ Domnului’ [...] Fiule, tu să faci ce zice popa, da?”

Singura consolare care rămâne, aṣadar, după 300 de pagini cu cel puţin tot atâtea hohote de râs, e că există ṣi Cartea a II-a .... 

2 comentarii:

  1. Mai bine mult mai târziu decât și mai mult mai târziu. :))
    Săru' mâna maxim! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multă bucurie la ceas de seară, mai ceva ca o pâine caldă de secară.
      Se-nşiră un mirabolant comentariu auctorial, cu laude palpitând a extraveral.
      Se pare că Tăticului Templieresc i-au plăcut cuvinţelele pe care mâinile-mi grăiesc. :)
      Scara blocului e spaţiu mic pentru un “ura!:” strigat atât de voinic.
      Mă bucur însă că nu am scris de ceva antic, că mă lua cu tremurici să-l văd pe Sofocle comentând un pic.
      Acum gluma-mi fie lăsată deoparte, e o încântare pentru suflet aşa comentariu aparte.
      Sper să fie pe măsura Templierilor Voicieni, pe care i-aş reciti oriunde, chiar şi în gară la Fieni. :)

      Ștergere